Dorindu-ne să înțelegem cât mai bine ce înseamnă hipoterapia, am stat de vorbă cu dna Anca Bîlbă, care în acest prim articol ne va explica ce este terapia cu ajutorul calului, căror persoane le este adresat acest tip de terapie, dar și care sunt beneficiile hipoterapiei.
“Terapia cu ajutorul calului” – așa cum spune și denumirea, este TERAPIA care utilizează calul ca și instrument. Am spus asta într-o conferință și cineva mi-a spus că nu este corect să spunem că folosim caii ca și instrumente. Dar așa este. Nimeni nu ar putea spune despre mine că mă folosesc de cai fără să-i iubesc, pentru că eu îi iubesc mai mult decât ii folosesc. Dar, lăsând gluma la o parte, în acest tip de terapie, calul este un instrument pe care un terapeut îl utilizează, pentru a-și îndeplini un obiectiv terapeutic. Acest lucru este foarte important și anume faptul că terapeutul lucrează cu un copil cu dizabilitate, folosind calul.
Bineînțeles că pentru a putea face acest lucru, terapeutul trebuie să știe cum poate utiliza, beneficia și modifica în scop terapeutic ceea ce calul ne poate oferi. Important este că se face TERAPIE deci trebuie sa fii terapeut, că se lucrează asupra unui copil cu dizabilitate deci trebuie să ai cunoștință de nevoile și comportamentul specific copilului și diagnosticului respectiv și că trebuie să știi cum poți interveni în procesul de dezvoltare sau recuperare al acelui copil.
Persoanele care sunt specializate în lucrul cu caii nu au cum să facă terapie pentru că nu știu cum. Aceea este plimbare cu calul și nu are nicio legătură cu terapia. Țin foarte mult să precizez acest lucru deoarece dacă nu ești pregătit să cunoști reacțiile unui copil, specificul unui diagnostic, nu ai dreptul sa intervii pentru că, dacă nu știi lucrurile acestea înseamna că nu știi și cât de mult rău îi poți face acelui copil.
În concluzie, terapia cu ajutorul calului este o metodă de terapie, practicată de persoane specializate – psihoterapeuți, kinetoterapeuți sau medici, specializați și cu experiență în lucrul cu COPIII cu dizabilități, persoane care au acumulat prin cursuri speciale, informațiile necesare despre cai și efectele cailor asupra acestor copii.
Acest tip de terapie se adresează persoanelor cu întârzieri în dezvoltare, copiilor cu autism, ADHD, paralizii cerebrale, probleme de comportament, fobii, anxietăți, probleme relaționale, epilepsii, Sindrom Down, sindroame degenerative, afecțiuni ale coloanei, etc. Practic, aproape tuturor persoanelor care au nevoie de terapie.
Totuși, nu oricine poate beneficia de această terapie și sunt anumite contraindicații valabile chiar și pentru toate categoriile enumerate mai sus. Terapia poate începe numai după o evaluare în urma căreia terapeutul decide dacă copilul este apt pentru această activitate.
Sunt anumite situații, în care anumite exerciții sunt recomandate pentru anumiți copii și contraindicate pentru alții. Terapeutul decide, justificat, care este abordarea corectă, în funcție de capacitățile fiecărui copil.
Beneficiile hipoterapiei sunt diferite în funcție de diagnostic, vârstă și obiective.
Putem spune că în afara unei legături emoţionale puternice, calul produce nenumărate experiențe senzoriale. Beneficiile în zona echilibrului - funcţie dinamică - sunt spectaculoase, îmbunătăţind timpii de reflex și propria percepţie corporală. Mişcarea calului obligă copilul să apeleze numai la propriile instincte, la echilibrul natural al corpului şi astfel se reduc problemele de mişcare, iar comportamentul său devine mai calm şi mult mai hotărât. Activitățile asistate de cal cer un contact psihic permanent cu animalul.
Persoana asistată în hipoterapie păstrează contactul cu prezentul, devine conştientă de propriile trăiri, învaţă să fie atentă la trăirile şi mesajele nonverbale transmise de fiinţa cu care intră în contact, îşi îmbunătăţeşte capacitatea de cooperare.
Creşterea încrederii în sine rezultă din faptul că un animal atât de puternic acceptă să coopereze şi să se lase condus de om oferă încredere în sine, curaj, senzaţie de siguranţă, oferă o stare de bine datorită exerciţiilor făcute în aer liber care, la rândul lor, stimulează apetitul şi tractul digestiv, crescând astfel eficienţa digestiei.
Îmbunătăţirea controlului emoţional şi autodisciplinar are loc prin faptul că se recuperează coordonarea şi echilibrul, componente de baza ale psihomotricităţii, se stimulează şi îmbunătăţeşte echilibrul, se stimulează mobilitatea articulaţiilor, apetitul, digestia, circulaţia sângelui, se stimulează menținerea contactului în cazul copiilor cu dizabilități psihice, orientarea spațială, se îmbunătățește flexibilitatea, forţa şi coordonarea mişcărilor, conștientizarea corporală și se ameliorează timpii de reflex si funcțiile cardio-respiratorii.
;)
