Există o știință care se ocupă cu studierea comportamentului animalelor, iar o ramură a acesteia este etologia, care studiază comportamentul animalelor. Despre etologie am discutat într-un interviu precedent cu îmblânzitorul de cai din Ungaria, Mészáros Gyula. (http://www.equitana.ro/imblanzirea-cailor-inseamna-intelege-calul-2/)
Despre comportamentul cailor au scris cărți, de exemplu Monty Roberts, Pat Parelli, Robert M. Miller. Dar cunoștințele adevărate pot fi însușite de la cai, afirmă Lutz Levente, antrenor și dresor din Ciceu, județul Harghita.
Programul Caii României, lansat de actorul Denis Ștefan și magazinul de echitație Equitana caută să dezvolte și în țara noastră această știință a îmblânzirii și educării cailor pe principiile dresajului natural comportamental, o tehnică făcută celebră de antrenorii americani ce au avut experiența cailor sălbatici din parcurile naționale americane. Cu ajutorul unor oameni de știință ca Robert M. Miller, această tehnică s-a transformat în știință și a putut progresa, adresându-se unei categorii mai largi de populație începând cu anii ’90.
Etologia studiază comportamentul intraspecific și interspecific al animalelor și interacțiunea acestora cu mediul lor, atât la nivel individual, cât și la nivel populațional. Metoda principală este observarea și adesea filmarea indivizilor prezenți și a comportamentelor lor, într-un cadru spațial și de timp prealabil definit și cu o ritmicitate definită, pentru a dispune de secvențe cât mai reprezentative și comparabile.
Konrad Lorenz (n. 7 noiembrie, 1903, Viena, d. 27 februarie, 1989, Viena), specialist în zoologie, psihologie animală, ornitolog și laureat al Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină în 1973, este considerat fondatorul etologiei moderne. Medicul veterinar Dr. Robert M. Miller este specialist în comportamentul cailor. Tehnica lui de dresaj este folosită în toată lumea. Prin cunoașterea modului de gândire al cailor, putem influența comportamentul lor, explică Miller. Intențiile calului pot fi recunoscute înainte de realizare. Ne învață cum putem obține o reacție ideală și nu un comportament nepotrivit de la cal. Ne atrage atenția asupra faptului că uneori neintenționat, chiar noi obișnuim calul cu un comportament nepotrivit. Trebuie să învățăm caii, să nu le fie frică de obiectele necunoscute, să stea liniștiți când sunt legați, în timpul consultării medicale, a potcovirii, la chemare să vină la noi, să intre liniștiți în boxă, să ne accepte în calitate de conducători.
Relația între om și cal are o istorie de mii de ani. Cu toate acestea, de multe ori nu înțelegem sau ne înțelegem greșit unul pe celălalt. Calul este un animal inteligent, dar niciodată nu o să învețe limbajul nostru, așa că noi trebuie să învățăm limbajul cailor, zice Robert M. Miller. Denis Ștefan consideră, că problema principală este cum înțelegem să dezvoltăm această relație dintre noi și cal, ea neputând fi una corectă în absența câtorva elemente importante în orice relație între ființe vii: respect, prietenie, parteneriat, încredere.
Respectul este necesar pentru a stabili ierarhia dintre noi în anumite momente din interacțiunea noastră cu calul. Astfel, calul trebuie să ne respecte spațiul interior și să nu intre în așa-numită bulă de securitate, fără ca noi să i-o cerem. Cercul de securitate nu este altceva decât un cerc imaginar trasat de mâna noastră întinsă, având ca centru propia persoană. Mâna întinsă trebuie să nu ajungă la nasul calului, astfel lăsând un spațiu destul de mare între noi și cal pentru a fi în siguranță. Este foarte interesant că după câteva exerciții specifice acestei tehnici de dresaj, calul se oprește la marginea acestui cerc, oprit de un zid invizibil și cere voie să intre! Deasemenea, trebuie să acordăm la rândul nostru respect calului atunci când mănâncă, caii pot face confuzie între apropierea noastră și o amenințare a unui alt membru al turmei, ce încearcă să îi ia mâncarea.
Prietenia dintre om și cal este foarte importantă, dar ea trebuie exercitată de către om în termenii și limitele de înțelegere ale cailor. Antropomorfismul, așa cum spunea Pat Parelli, este o greșeală pe care mulți propietari de cai o fac, purtându-se cu calul așa cum ar face-o cu un copil sau cu un câine. Trebuie să înțelegem că atât modul cum este construit calul cât și felul cum gândește acesta, ne obligă să î-l tratăm cu totul altfel. Ca exemplu putem da un comportament obișnuit al propietarilor de cai care își iau în brațe mânzul fără să se gândească că acest comportament, care va fii unul dobândit în câteva luni, îi va pune în pericol viața atunci când calul va cântării 500 de kg. În schimb dacă am mângâia calul pe coamă si pe gât de câte ori reacționează așa, cum ne dorim, am imita un gest cu care el este obișnuit și anume mângâierile dată de mama sa și mai târziu de alt cal în aceleași locuri, făcându-ne astfel mai bine înțeleși și fiind în același timp mai în siguranță. Încrederea și parteneriatul merg mână în mână, neputându-se atinge progrese notabile în antrenament fără aceste două îngrediente. După ce calul are destulă încredere în antrenor trecând așa numitele teste sub presiune, cum ar fi să intre singur în vana de cai, să se așeze pe jos și să rămână culcat până la comanda dresorului, să nu se sperie de stimuli puternici cum ar fi biciul, cravașa de dresaj, pungile de plastic, motoare de mașină ambalater puternic etc., putem trece la elemente mai complexe de dresaj, cum ar fi executarea unor mișcări la liber și conducerea calului fără zăbăluță și frâu. Desigur că vorbim de o anumită perioadă care poate varia de la câteva zile la câțiva ani, explică Denis Ștefan.
Tratarea cailor
Comportamentul cailor domestici este definit de câteva trăsături dominante, care provin din modul lor de viață de dinainte. Dintre aceste trăsături cele mai important ar fi, că sunt animale de turmă și sunt fugari. Instinctul de turmă este un sentiment puternic al cailor și în zilele noastre. Asta înseamnă că există un sistem ierarhic între ei, liderul fiind calul cu cel mai puternic caracter, care poate fi un cal tânăr sau o iapă. La pășunat cei „mici” sunt alungați. Calul poate astfel rămâne cu teama că va rămâne fără mâncare și atunci când este în grajd. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să ne ocupăm de îngrijirea calului atunci când acesta mănâncă.
Caii se caracterizează print-un comportament fugar. În timpul în care au trăit în sălbăticie, situațiile de pericol erau gestionate prin căutarea unui refugiu. Deși modul de creștere al cailor din zilele noastre este diferit, acest comportament se regăsește și acum. De aceea trebuie să învățam cum se comportă calul în grajd, în boxă, modul corect și sigur de legare, adică toate acele lucruri, prin care relația dintre om și cal nu este perturbată.
Calul este un animal sensibil. Omul trebuie să aibă un comportament calm în preajma lui. Are auzul mai fin decât omul, de aceea percepe strigătele, zgomotele într-un mod mai amplificat decât omul, fapt care îi provoacă o stare de disconfort. Există un unghi mort, pe care vederea calului nu o acoperă, de aceea, dacă ne apropiem încet din spate, îl putem speria. Dacă este într-un loc închis, sau este legat, calul nu poate evada, în aceste situații încearcă să se apere, să lovească. Pentru a evita aceste situații, când ne apropiem de cal, prima dată trebuie să-i atragem atenția calului cu voce calmă. Dacă urechile calului sunt îndreptate către noi, atunci calul ne-a observat, iar noi trebuie să cerem, tot cu voce calmă, să ne dea loc. Când calul ne-a făcut loc și nu stă cu spatele către noi, atunci putem intra în boxa lui. Apropierea de cal se face din lateral, nu din spate. Arcanul se pune întotdeauna din partea stângă.
Pentru a avea o relație bună cu calul, trebuie să-i acordăm atenție zilnic, iar dresajul trebuie să fie consecvent. Calul este partenerul omului, comportamentul agresiv este interzis.
Așa cum spunea și Buck Brannaman, celebrul antrenor în vechea tradiție a cowboyilor californieni, trebuie să fii atât de ferm pentru a îți impune ideea, dar atât de gentil cât este posibil, cu alte cuvinte calul ar trebui convins să facă mișcările dorite de noi utilizând minimă presiune și astfel opținând de la el minima rezistență pentru ca nu mișcările pe care le cerem noi de la cal sunt grele, ci faptul ca el se împotrivește. Aici este secretul – cum să facem calul să nu se mai împotrivească fără însă a-l înfrânge, a-l supune cu forța și a-i distruge spiritul. Munca de dresură a cailor este o luptă continuă între felul nostru de a gândi și felul în care gândește calul, între instinctele sale și orgoliul nostru. Câteva lucruri ar trebui avute în vedere atunci când pornim în această aventură a dresării cailor, și anume, că seamănă mai mult cu un maraton, decât cu un sprint și că la sfârșit putem avea în față oglinda sufletului nostru, calul antrenat de noi. S-ar putea să nu ne placă ceea ce vedem sau s-ar putea să ne placă, zice actorul Denis Ștefan.
;)
