Numele lui Pászka Lehel sună familiar nu numai pentru cei ce frecventează zilele ecvestre organizate pe Ținutul Secuiesc, dar și pentru alţii, datorită faptului că acest călăreţ a obţinut în decursul anului acesta un record mondial: la Dealul Pivnițele Mari din județul Covasna, în cadrul Galopiadei Secuieşti, călărețul arcaș, fără frâu și șa, pe un cal în galop a nimerit 15 ținte amplasate pe marginea pistei de 400 metri. Echipa Equitana.ro l-a întrebat pe Pászka Lehel despre călărie, atingerea recordului mondial și planurile lui pentru viitor.
– Cum ați intrat în lumea echitației și cum aţi descoperit tragerea cu arcul?
Încă din copilărie mi-au plăcut caii, iar la țară am profitat de fiecare ocazie să intru în contact cu animalele acestea. De la vârsta de 9 ani fac sport, am încercat mai multe ramuri sportive, după care mi-am dat seama că și noi în cultura noastră avem arte marțiale și am început să studiez și să practic tragerea cu arcul.
– Cum v-a venit ideea de a atinge un record mondial?
Ideea mi-a venit în urma unei discuții, când vorbeam despre accidentele pe pistă și despre greutățile pistei în formă elipsă la Dealul Pivnițele Mari. Un alt factor de dificultate este dat de faptul că oricând calul se poate speria de un alt animal, de un sunet etc. Cu ocazia acestei discuții am considerat că în primul rând trebuie schimbată atitudinea călărețului față de cal, după care se schimbă și atitudinea calului. Pentru a demonstra acest lucru, am propus să parcurg pista în mare viteză și ca să fie și mai greu exercițiul, fără folosirea frâului și șeii. În 2014 am avut 14 ținte amplasate pe marginea pistei, iar în 2015 - 15 ținte, la care am tras călărind fără frâu și șa.
– Ce puncte de dificultate a avut exercițiul?
În primul rând, nu am beneficiat de frâu și căpăstru cu care să pot controla calul, m-am putut baza numai pe legătura care s-a format între mine și el. Deoarece pista este în formă de elipsă, cu cât viteza a crescut, cu atât și forța centrifugă era mai mare, ceea ce a crescut posibilitatea scoaterii de pe pistă, sau a căderii de pe cal. Un alt factor de dificultate era faptul că am încărcat arcul cu săgeţi manual, astfel că am pornit la galop ţinând cele 15 săgeţi lipide de arc, în mână. Săgeţile stăteau în mână în formă de evantai, iar la viteză mare, acest lucru presupune şi o presiune a vântului foarte mare, ceea ce îngreuna încărcarea arcului, plus că, la fiecare încărcare, a crescut şansa ca celelalte săgeţi să fie luate de vânt. Exactitatea tragerilor cu arcul demonstrează cât de complexă a fost demonstrația – atât pentru cal, cât şi pentru mine, cea mai mică greșeală putând duce la o nereușită semnificativă.
– Ce ați simțit în momentul realizării recordului mondial?
Tragerea cu arcul se întâmplă foarte repede, de aceea nu este foarte spectaculos. Dar în momentul acela, când am realizat că mi-am atins țelul, m-am simțit fantastic. Nu-i de ajuns antrenamentul, relația bună cu calul, trebuie să te cunoști pe tine însuți. Niciodată nu poți să ai încredere în succes, dacă bate vântul sau dacă se împiedică calul, într-o secundă e distrusă demonstrația. Totul trebuie să funcționeze perfect, și mai trebuie ceva, un lucru pe care noi oamenii îl simțim, dar nu îl putem percepe sau descrie. Într-un final, atingerea acestui record mondial este o experiență de neuitat.
– Ce planuri aveți pentru viitor?
Sunt sigur că o să mai am idei cu care o să-mi testez și să-mi forțez propriile limite. Aș vrea să învăț cât mai mult posibil despre cai și despre echitație, să-mi dezvolt relația cu aceste animale. În afară de astea sunt deschis să predau tot ce știu pentru cei interesați. Vreau să dezvolt și o tehnică de prevenire a accidentelor, deoarece este foarte important ca să ne putem proteja pe parcursul demonstrațiilor. Mă bucur că suntem din ce în ce mai mulți interesați de echitație și că sunt planuri pentru înființarea unei școli de perfecționare.
;)
